Si daca as fi facut cateva fotografii la restaurantul-terasa de pe malul marii, nu as fi putut sa le adaug postarii din cauza ca mi-a fost furat aparatul foto ( o alta experienta demna de tinut minte ).
In ultima zi de stat la mare, eu si persoanele cu care am fost acolo, am mers sa luam masa la Vraja Marii. Un restaurant cu o priveliste splendida spre mare, la o inaltime unde se simtea si briza marii, loc unde parca disparea arsita soarelui. Localul fiind amenajat cu banci si mese din lemn care te tineau ancorat in povestea creata de marea albastra ce se intindea cat vezi cu ochii la picioarele tale. O ambianta de vis si care inca rezista, doar daca stai sa te gandesti ca si mama mea cand isi pierdea verile la mare tot acolo lua masa.
Nimeni nu cred ca neaga momentele placute petrecute acolo, momente care sunt create de ce te inconjoara, nici pe departe de modul de servire sau calitatea produselor care se pot servi acolo.
Spun aceste lucruri pentru ca din momentul in care am ajuns si pana cand ni sa adus comanda a durat cam o ora si treizeci de minute. Intamplarea a fost asa ...
Initial ne-am asezat la o masa care nu era pe partea unde se putea admira albastrul marii, iar dupa catva timp cand deja batea soarele pe noi, ne-am mutat la o alta masa proaspat eliberata, aceasta aflandu-se pe partea opusa, parte dorita de noi inca de la inceput. Comanda ne-a fost luata deja de chelnerul Costi cand eram la prima masa unde, de atat asteptat soarele ajunsese pe spinarea fiecaruia cauzand o senzatie nu tocmai placuta. Acest chelner cu un tupeu fantastic de sudist ne-a abordat ca si cum am fost prieteni de o viata, abordare care consta in glume extrem de nesarate si intrebari cu un curaj incredibil, toate acestea probabil in ideea de a trece peste cele ce vor urma. Fiecare dintre cunostintele cu care eram si-au comandat un sortiment usor de preparat, ceea ce cred eu, adica o portie nevinovata de cartofi prajiti si un cas pane sau un gratar din piept de pui nu sunt chiar asa grele de gatit. Dupa primele 20-30 de minute de asteptat vin primele portii de cartofi prajiti, insa am ramas pofta in cui, deoarece am mai avut de asteptat inca ceva minute ca sa ii aduca portia fratelui meu si mie ... un mare nimic asezonat cu casul pane si o salata de cuvinte care sunau ceva in genul ,,Imi pare rau dar nu mai avem cartofi prajiti ". Replica la care am fost socat si amuzat in acelasi timp deoarece toata masa a izbucnit intr-un ras isteric la auzirea acestor cuvinte. Adica stau de cel putin o ora si treizeci de minute, timp in care nu au fost in stare sa prajeasca o portie in plus? In schimb am primit o farfurie cu niste cartofi fierti prea mult si cateva felii invizibile de sunca, sortiment culinar care se numea ,, Cartofi taranesti ".
Am reusit sa mancam fiecare ce a dorit din ce i-a fost servit in mai putin timp decat am stat acolo pana sa vina comanda. La achitarea notei evident scuzele de rigoarea nu s-au lasat asteptate, Costi incercand sa ne explice motive peste motive, iar noi fara pic de cooperare am ramas cat de poate de reci si ironiile cuvenite.
Pe litoralul romanesc un local nu e de calitate doar daca are o priveliste imbietoare sau recuzita e de calitate, bucataria face si ea parte din impresia care o lasa clientului, iar de data aceasta Vraja Marii nu ne-a vrajit inseajuns sa ne intoarcem prea curand acolo.
Nota 10 pentru panorama, nota 10 pentru designul interior, insa pentru bucatarie si servire un 3 cu felicitari.
Later,
Angelo S.
