Summer 2012 - part I

După o perioadă bună de stagnare și complacere într-un confort zone semi încălzit, a venit momentul în care dorința de a face ceva semnificativ este mai mare decât plăcerea de a plonja în suc propriu zi de zi.
Vine un moment în viață când lași în urmă toate dramele și actorii cu măști iefine care le-au pricinuit și privești zâmbin spre linia de orizont. Cred că în acel moment mă aflu și eu. Am petrecut o vară de vis cu oameni de vis, am reușit să bifez tot ce a fost trecut pe wish list și odată cu această listă de dorințe îndeplinite am reușit să fac alta mult mai curajoasă. ,, Totul e să îți dorești și să faci ceva în privința asta ” după cum îi spuneam unei amice.

Vara a început subtil, nu știu dacă a sesizat cineva venirea ei, poate și pentru că trecerea de la temperaturile de primăvară la cele de vară au fost insesizabile. Mai jos este un colaj din shootingul foto care l-am făcut impreună cu echipa pentru stylecorner.ro Modelul nostru preferat Cristina Oltean a intrat în pielea personajului pe care l-am dorit. Din punctul meu de vedere este una dintre cele mai talentate fete pe care le-am cunoscut până acum, totodată și una dintre prietenele mele cu care mă simt extraordinar când o întâlnesc.
De make-up si hair-style s-a ocupat Carmen Burci, o fostă colegă de muncă în salon și actuală prietenă. O consider o profesionistă adevărată cu un talent debordant într-ale make-up-ului, însă nu cred că trebuie să vorbesc foarte multe despre aptitudinile ei de care m-am convins ci să vă las să descoperiți singuri la Boudoir Studio (Vasile Lupu nr. 33, Cluj-Napoca, RO. )

 Shootingul foto îl găsiți pe pagina noastră.

 Un alt moment important dintre experiențele pe care le-am avut vara aceasta, a fost prezența mea și a colegelor mele de blogging de la stylecorner.ro la evenimentul care marchează sfârșitul anilor de studiu în cadrul Universității de Artă și Design. Intitulat sugestiv Gala UAD, ne-a lăsat plăcut surprinși prin creații vestimentare la fel de bine pregătite ca și până acum, nu degeaba facultatea este numită ca fiind cea mai bună din toată țara. Fiind un mare fan al minimalismului si al colecțiilor conceptuale, a fost o plăcere de nedescris să văd debutul tinerilor designeri în industria care le va servi punctul de vedere. Aici sunt câteva fotografii pe care Cristina Pașca le-a realizat în backstage și apoi din locul în care am fost așezați.

Imaginea de sus este făcută în back stage.



 Nu există ceva mai arogant, dar totuși elegant decât ținutele all black. Cred că voi rămâne de acestă părere încă o bucată bună de timp, cu toată că vara aceasta am abordat diferite stiluri. Toate imaginile de la evenimentul care a avut loc la Grand Hotel Italia le veți găsi aici.

 Tot în calendarul verii a apărut și petrecerea tematică Paradise Garage, unde am fost prezent cu cea mai bună prietenă a mea. Tumultoasă seară, încărcată și obositoare, dar cu toate acestea a fost o experiență de neuitat, un început pentru ceva frumos și un sfârșit pentru ceva de scurtă durată. Am ales să port un outfit conceput și confecționat în totalitate de mine. Top-ul ( maieul ) l-am făcut dintr-un voal semi transparent in degrade de la culoarea piersicii și până la o nuanță deschisă de mov. Având o lungime până la genunchi, l-am combinat o pereche de pantaloni cu animal prin si sandale cu barete negre. Mi s-a părut destul de porno.

După o scurtă perioadă de timp, am participat în calitate de profesor/ îndrumător la o tabără cu copii care a avot loc în satul de vacanță de la Sălard. O săptămână întreagă, zi de zi înconjurat de copii cu vârste cuprinse între 10 și 16 ani, a fost un lucru pe care nu mi l-am imaginat vreodată că îl voi face, ba mai mult să lucrez cu ei cate 2 ore în fiecare dimineață. Credeam că va fii un coșmar, însă după primele 2 ore, am învățat câteva reguli simple după care totul a fost o joacă de copii.

În ultima seară ne-am jucat cu toții de-a ,, parada modei ”.La un public de aproximativ 30 de copii, mireasa ”colecției” nu a putut fii alta decât una dintre îndrumătoarele taberei. Un personaj atipic de comic și plin de viață. Cum spuneam, o experiență care nu credeam că o trăiesc.

După tabăra de la Sălard ne-am întors cu toții la Cluj pentru concertul lui Kentaro în Boiler și pentru un respiro bine meritat. Nu era sfârșitul ci de abea începutul verii. Parcă ritmurile japonezului anunța subliminal ceea ce urma să vină după terminarea weekendului în care am ”poposit” în Cluj. Într-o formație echilibrată, am petrecut seara în Boiler, o locație al cărui prag nu credeam că îl voi călca vreodată, însă fiind adeptul schimbărilor drastice și cu o poftă constantă de lucruri noi, am gustat din plin ritmurile servite la maxim.



În scurt timp am decolat spre Munții Apuseni împreună cu câțiva amici și doi prieteni, unul mai apropiat decât celălalt... După atâtea lucruri noi și îmbucurătoare, nici pe departe nu credeam că voi trăi încă un moment fascinant. Este vorba despre traseul din Cetățile Ponorului. Pe scurt este vorba de o plimbare plină de peripeții, coborât pe fese câțiva zeci de metrii buni, traversat printr-o peșteră fără fascicol de lumină cu o apă rece de mă dureau picioarele și capul de la aerul rece și umed care s-a termina cu o rampă plină de pietriș ce   ne scotea din ceea ce am numit la momentul respectiv ,, coșmarul verii ”. Însă ceea ce a fost era doar o fărâmă. Nu prea am reușit să mă bucur de aerul cald care m-a lovit la ieșirea din peșteră că o nesimțită ploaie de vară ne-a udat din abundență, problema nu era ploaia, ci traseul care urma în condiții de ... umezeală. Oricum, dacă nu am murit atunci, nu mă voi mai speria de nimicuri.

Imaginea e de la începutul traseului, puțin entuziasmați. Nici eu nu vreau să îmi văd fața de după hăul prin care am trecut.
Mai sunt câte ceva de povestit. Las pe mâine... că nu pot face azi.
Angelo S.